Ca sa imi mearga bine tot anul, prima carte citita in 2009 a fost Jack.Dintr-o bucata (sau Jack.Straight from the gut) - autobiografia lui Jack Welch, CEO General Electric timp de 20 de ani, desemnat de revista Fortune in anul 1999 ca managerul secolului.



Scopul cartii este cel pe care Welch o declara pe site-ul dedicat, straightfromthegut.com,

"I've tried to write a candid book of my life's experiences, a book from the gut that includes my mistakes and what I've learned from them. I've naturally been through a lot over the 40 years I've been in business. With the lessons I learned from a ton of great experiences, coupled with a good bit of luck, I've managed to get back on the horse time and time again. In the end, that's a lot of what life and business are all about.

I love to engage people in a discussion of ideas. I don't manage - I've always felt my job was to get the best out of others. I hope this book will energize and engage people in their organizations, to tap into that incredible well of potential and passion. Everyone wants the chance to do their thing, to grow, to flourish, to reach their dreams. That's what I believe leadership is all about."

Ce defineste viziunea managerului Welch conform cartii?Eficienta, diferentiere, meritrocratie, curba vitalitatii, E-business, 6 Sigma, Servicii si Globalizare, comunicare si lipsa limitelor impuse de titluri si birocratie.
M-a impresionat modul in care obsesia eficientei se combina in filozofia lui Welch cu grija pentru oameni , constientizarea faptului ca in spatele oricarei afaceri de succes sunt oameni de succes si ca o strategie buna nu este suficienta fara oamenii potriviti care sa o aplice.

Un punct de vedere asupra caruia inca mai meditez este importanta colosala acordata de Welch increderii in sine - calitate apreciata ca decisiva inclusiv in desemnarea unui succesor la coducerea GE. Sunt complet de acord cu importanta increderii in sine pentru un lider, totusi m-a pus pe ganduri unul din primele exemple date...
Jack mentioneaza din primele capitole ca absolvirea unei facultati mai prost cotate decat MIT printre primii a fost un factor care i-a sporit increderea in sine intr-un fel care i-a fost de ajutor in cariera de mai tarziu mai mult decat daca ar fi absolvit cu o medie oarecare MIT.
Parca mi se pare cam trasa de par ideea intaririi increderii in sine prin evitarea unei competitii serioase in primii ani.Poate e ok in copilarie dar la 20 de ani parca ar trebui sa poti infrunta competitie reala fara complexe prea multe.Parerea mea.

O recenzie frumoasa a cartii pe bookblog.